|
NEGURã BUNGET LYRICS
"Om" (2006)
1. Ceasuri rele
2. Tesarul de lumini
3. Primul om
4. Cunoaºterea tãcutã
5. Înarborat
6. Dedesuptul
7. Norilor
8. De piatrã
9. Cel din urmã vis
10. Hora soarelui
11. Al doilea om
1. Ceasuri rele
Ceas rãu� rãu ceas�
În miãz de noapte,
La rãscruce se aºeazã
De cãrare mi se agaþã.
...în cerc deschis...
...ºi-n mijloc ºad...
2. Tesarul de lumini
În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce suflã-n zare deºteptare...
În rîu de salbã selenarã
Curge soma veºniciei
Pe drum bãtut cu piatra rarã.
Scãldat în spume ancestrale
Încãlzit rubinul varsã
Prin duh de foc cu limba arsã,
Pe loc trecut de noapte lungã,
În timp bãtrîn ºi fãrã umbrã.
În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceaþã-nflãcãratã un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasmã neînchegatã,
Din fir de apã fermecatã.
Prind dorinþã-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va sã vie.
De pãmînt sã prindã trupul,
Ca din vis sã se iveascã
Iar din pãlmi sã nascã faptã.
3. Primul om
ªi unde vara cade într-o joi
Acolo eu o sã mor
Ori buni, ori rãi, tot un mormînt!
În vînt�
4. Cunoaºterea tãcutã
Atîrna cerul, de sus pãmîntul
De sub rãdãcini, agãþat de glie,
În funie dreaptã întinsã-i zarea
ªi prinde-n colþ de cer vãzduhul.
Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descãtuºat e ne-vorbitul dãscãlit,
...departe de tot...
Acolo unde înþelepþii se aºeazã
La veacul de somn.
În urmã ºi-a urmat chemarea
În umbrã i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...
Sã lãsãm cuvîntul sã doarmã ...
Lipsind de vorbe, mutã-i mintea,
Seninã-i fruntea...
Gînduri curg, ºi acoperã lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coardã ºi a-coardã
În tot ce-i fals ºi nu vibreazã.
Cînd fãcutul nefãcut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zãcut ºi-a petrecut
Prin fãr� de loc,
În fãr� de vreme...
Ochii înceþoºaþi ºi tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presarã înfãþiºare,
Înecînd privirea
ªi-nrobind vederea
De a sa lucire.
Sã lãsãm cuvînt sã doarmã,
Oblojindu-ºi lumea-i surdã...
Îndãrãt de oarbe semne
Rînduiascã peste timpuri
Cu tîlc rostit ºi tãinuit,
Iscãlit în chemãri de veghe
Pînã-n cea din urma moarte.
5. Înarborat
Despicã-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascuþime...
Chip ce neclintit se aºterne-n sine.
Þintesc lumile, întorc luminile
Liniºte lãuntricã se dezveleºte
Dincolo de a minþii ºerpuire.
Despic cãrarea nerostirii, prãbuºitã-n nemiºcare
Umblet prin suflet pe sfori de nepãºit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasã neîncetat
Zumzãind cu sunet aspru.
Cãtre stînga rãsucesc privirea
Ce strãpunge scutul lãuntric, tãcere
Cuprins de eterna negîndire.
Calmã adiere ce de dincolo mã trage
De-a curmeziº de lume, purtatu-s de zefir
De la începuturi cãtre nadir
Înþelept domnit, alunecînd ca prin vis,
Albind întunecaþii mei strãmoºi de stîncã.
Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În mãduva bradului de veci,
ªi cum stau înaintea-mi,
Înghiþit neantului
Înãuntru-mi privesc
Aºa aproape de mine,
Strãluminat de cel ochi, mãiastru
ªi Însumi sunt.
6. Dedesuptul
În sinul venelor pamîntului,
Cad în hãul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Strãpunge trupul chinului
Arzînd Gemma tãinuitã
Þintuind în vîrf de spadã
Sã despartã despãrþitul,
Sã înnoade înnãditul.
În ochi de ape subterane
Picurînd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu gînduri neînsemnate,
În clocot prinde sã se spargã
ªi împrãºtie înflãcãrate
Scîntei de-nsufleþire amarã.
Din sudoarea frunþii lor
Întru schimbare sã se iveascã
Strop de apa cristalinã...
Sã-ntoarcã mãiestritul, cristal din apã
De fãpturã pãmînteascã.
Deasupra adîncului în nechemare,
Duh purtat peste înflãcãrate
Ape întunecate,
Sã se coboare ºi sã-nconjoare
În chip neobiºnuit pe om,
Cît mai adînc crestînd
Pînã-n lipsa de înfãþiºare.
7. Norilor
8. De piatrã
Pãtruns de nãzuinþã
Aºtern un trup din nou,
ªi pieptãn fire luminoase...
Sunt primul om ce þese lumina,
Sunt primul om ce-ºi þese lumea,
...cu veºmînt de sclipire surã,
De curînd aprinsã-n a luminii umbrã...
Cufundat în nerostire
În tãcerea tuturor,
Desluºit, în fel de nedesluºit.
Însemnat în sensuri,
Pline de-nþelesuri.
Sunt omul ce re-nnoieºte
Din fiara înflãcãratã
Înãlþat spre vultur.
Untdelemnul ce nu arde
ªi smaraldul ce prinde
Împãtimirea sufletului.
Mãsura, ce cîntãreºte lumea
Prin judecata liniºtitã;
Judecata ce nu judecã.
Lumina ce se strînge
Ca-ncordare a duhului,
În voinþa fãr� de dorinþã.
Ochi de lapte,
Plin ochi de forme...
Clãtit în patru colþuri,
De car� se prinde lumea,
Spãlat de cenuºã în mierea soarelui
Înnodat cu nimb de netezire.
Topesc în mine mierea veche,
Roua sumbrã de sub pragul
Asfinþitã casã, în capãt ei,
Asfinþitã, ca sã încapã tei,
...din cele patru colþuri...
Altoind în mine, cu soi ales
Las sã prindã roade,
În trãiri ºi glas cu chibzuinþã.
Fãrã aºteptãri, îndrept,
ªi-mi drãmuiesc rãbdarea.
În tot ce-i vis ºi aºteptare�
Strîngem comori în semne,
Sã cufundãm în noi adînc trãirea,
Ca �eu� sã nu mã spulber,
Ca �eu� sã nu mã uit,
Sã nu piarã a mea oglindire,
Ca lumea-ntreagã sã nu se piardã.
9. Cel din urmã vis
În gol mã vîntur nimicniciei,
Fãrã însemnare se sorb prãvale�
Vînturat ce-n zãri se stinge,
Fãrã cruþare,
Tot ce-i dor ºi încleºtare.
Un ºir foit se rãsfoieºte,
Un ghem de vise încolþeºte.
Tãrîm strãvechi rãscolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlocu-mi se cascã-n zare.
�ºi înãuntru-mi se goleºte
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemãrginirea.
Golitoarea ce seninã muºcã,
Soarbe seva ce-a scãzut în vine.
Uscat vînt crapã cerul... gurii
Ce scuipã vãpãi de viu foc în beznã.
Despleteºte... mãrunþit...
Grãbit, cãtre nimic rãsfirat...
Încetinit se mistuie, dogorind de jale
În nimicnicia ne-nsufleþitoare.
Vãrsãtoarea ce-n formã toarnã stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul ºi-i reda suflarea.
�nmulþit ºi preamãrit
Înãlþat în pîntec scapãrã scîntei...
Mãnunchi mãiestrit ºi dibãcit de-nroºire
Glorie, ce-n om îºi gãseºte firea.
10. Hora soarelui
Un pas adînc, cerul deschide
ªi-n hãul de dedesubt,
M-arunc, ºi soarele mã prinde
Cum munþii se rãsun, ºoimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele ºoptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, ºi-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munþi
Împlini de arbori fãrã frunzi
Între pietre nearse de soare
În lemne neroditoare
Lîngã tãul fãrã fund
Cu toiag despic cãrare
Ce mã poartã-n hãu de naltã zare
Þes soarele-n cãmaºã, în aþã fermecatã
Chibzuitã ºi trufaºã, cu gînd drept legatã
Ieºi soare din soare
Ieºi soare spurcat, ieºi soare necurat
ªi cu mîndrã sorã lunã,
Leagã cununã, cununã legatã
De horã ºi soare, din cer pînã-n zare
De dincolo dã cer
Dinapoi de lunã
Din-afar de soare
Dintr-odatã am fãcut înc-o lume nouã
Din nimic!
11. Al doilea om
|
|
