|
CELELALTE CUVINTE LYRICS
"Ispita" (1997)
1. Fãrã stãpân
2. Ispita
3. Pasãre de plumb
4. În(vin)muiat
5. Mai Treya
6. Trup si suflet
7. Paharul e plin
8. Trecãtoare
9. Boalã de gânduri
10. Rândul tãu
1. Fãrã stãpân
Oras dupã oras , am schimbat
Cã nicãieri pãrtas nu-s legat
Nimic nu am de gând
Si mi-e usor
Mãcar cã nu-s nicicând cuiva dator .
Chiar si numele si prenumele,
Le-am lãsat undeva si-apoi am uitat .
Nu fi curios, sunt primejdios
Toti împrejur sunt numai cusur,
Eu cel de jos, sunt un pãcãtos
Ce Dumnezeu, tot rãul sunt eu !
Mi-e ploaia de botez
Doar mã ud
Si din coajã la miez verde crud-sãlbatic
Eu asa am sã rãmân
Cã nu cunosc ceva de-a-mi fi stãpân
Sunt cu strãzile si cu noptile
Un gresit care nu se vrea îmblânzit.
Ce Dumnezeu eu,
Cel de jos sunt un pãcãtos
Ce Dumnezeu
Rãul sunt eu
Ce Dumnezeu ...
2. Ispita
Nici de-ai vrea , o ispitã mai ceva
Altcumva între toate-a cumpãra
Tine-te bine, doar un strop ti-ai întepat,
Recile vine si-o sã-ti fiarbã iar sângele-nghetat
Esti împãrat, cum ai gustat
Aur, cristal ...
Într-al tãu nou Taj Mahal
Ar mai fi, nãscocire si mai si
De-ai avea lumânare si lulea
Fãrãdelege, de-a sorbi praful pe nãri sau
De-a alege ierburi tari din depãrtate tãri
E cum îti spun, fum dupã fum
Sui câte-un cat, necunoscut din palat.
3. Pasãre de plumb
Urãsc mai mult cu fiecare zi,
Pãmântul care m-ar strivi ...
Iar sus de tot, departe ca un vis
E cerul încã mie-nchis.
Dar vai de gândul ce mi-am pus
Cu cât încerc sã mã ridic mai sus
De înãltime nesãtul,
Cu-atât îmi pare-apoi cã nu-i destul
Cã nu-i destul ...
Si mã cheamã, si mã cheamã ...
Eu nu-s decãt o pasãre de plumb
Nãscut din oul lui Columb
Sub mine-i doar un gol ametitor,
Si stau sã cad si mã-nfior
Aproape de necunoscut,
Un pui de pasãre de plumb pierdut
Scãpat în cerul necuprins
Ce bine încã nu-i la zbor deprins
La zbor deprins
Si mie teamã ...
4. În(vin)muiat
( cãt ai mai avut ), toatã ti-ai bãut
Judecata cea tulbure si grea
Si mândria ta, cea rãmas din ea ?
Nu cã n-ai avea
Când si când abia
O durere prea limpede si rea
De-a uita ceva ori pe cineva
N-ai sã poti scãpa
Fugi de umbra ta, amintirea mai
Neagrã-n cãte ai
Te asteaptã iar la fund de pahar
Sã nu-ti parã rãu, dar dezmãtul tãu
Nu-i dacât un chin
Înmuiat în vin
Fericirea nu e cum o vrei tu
5. Mai Treya
La Noua Erã ce abia a-nceput
Sã ne-nchinãm si nimic nu-i pierdut
Dupã Ioan pesemne sa tipãrit gresit Apocalipsa
Cu totul altceva n-i sa pregãtit,
Iubirea de-i ducem lipsa
Mai era Al Doilea Fiu
Mai era Al Doilea Fiu
Karma pe toti ne striveste încet
E doar un pas pânã sus la Tibet
Dezvãluit al vietii Decameron
Manasul si Tamasul
Si alungat nestãpânitul Mammon
E deopotriva ceasul
Lumea-n sfârsit de mileniu si veac
Zace bolnavã tânjind dupã leac
La mii de ani de beznã oarbã soroc
Lumina El ne-o aduce
La strãmbe dogme avem sã punem în loc
O mult mai dreaptã cruce .
6. Trup si suflet
Clipa asta ce-o astept de mult
Are tot ce s-ar putea mai crunt
Vãd acum cã-s doar povara ce vã sunt ...
Vãd mai limpede cã-i prea târziu
Si cã nici n-am încercat sã fiu
Altcumva decât acelasi mã stiu ...
Ce vicleanã mi-a fost inima
Si necrutãtoare patima
Nu sa pus ceva sã tinã-n calea mea ...
Jarul care nu se lasã stins
Ce mereu ma chinuit încins
Arde pânã ce-i cu mine-odatã-nvins...
Pe fruntea mea râu, siroaie sudoarea
Si ruptã de tremur îmi e rãsuflarea
E trupul meu viu, între vii mai vrând sã stea...
De mine ceva ca strãin mã îndeamnã
Sã-i vin ajutor si-nteleg ce înseamnã
E sufletul prea suferind sã mai poatã-n dura ...
7. Paharul e plin
Chiar de la-nceput (ochi) paharul s-a umplut
Sã fie ceva necurat cã nu sa revãrsat ?
Cu picãtura la nesfârsit în el se scurg
Râuri si mãri ce vin, mereu e mult prea plin
Nu sa mai pomenit,
Lucru atât de nepotrivit
Nu sa mai arãtat ceva asa ciudat
Doar cã paharul
Ori e prea larg ori prea afund
( toarnãse-n el potop )
Nu varsã nici un strop
8. Trecãtoare
Fata ce trece-i usor s-o gãsesc
Sus pe pagina 5
Pare desprinsã dintr-un jurnal nemtesc
Si nepãsarea-n privirea ei
De pe pagina 3
A învãtat-o dintr-un jurnal, pentru femei
Trecãtoare-n zadar
Poartã-n suflete doar
Foi pierdute dintr-un ziar
Rãscolite de vãnt
Cine mai are un asemenea croi
Sus pe pagina 2
Ca decupatã dintr-un jurnal de soi
Sigur cã toate i se potrivesc
Sus pe pagina 1
Parcã-am vãzut-o într-un jurnal, frantuzesc.
9. Boalã de gânduri
Balta voastrã nu-i de mine
Simt cã nu îmi face bine
Eu mã vreau izbit de valuri
Într-o mare fãrã maluri
Închipuire, umedã, încã înselãtoare lume adâncã
Pluta voastrã se îneaca
Pe la vaduri fãrã apã
Barca mea cu pânze-ntinse
E la tãrmuri neatinse
Gândul vostru iar viseazã
Într-un somn de dup-amiazã
Gândul meu la mii de leghe
De catarge stã de veghe
Mintea voastrã odihnitã
E mereu nedumeritã
Mintea mea cu cârma ruptã
Pe ocean într-una luptã
Vântul vostru nu-mi ajunge,
Si copii-l pot strãpunge
Mie-mi trebuie furtunã
Mã lipsesc de vreme bunã
10. Rândul tãu
Zilelor care au trecut
Si socoteala le-ai pierdut
De când jos la poarta ta nu,
Nimeni nu a mai bãtut
Nici la fereastrã nu-s culori
Trec numai norii cãlãtori
Simti cã-n tine e un gol
Cum e-n cutia de scrisori
Parcã mai e ceva-ntre noi
Ce ne opreste pe-amândoi
Cum de-am lãsat de s-antâmplat
Toti care ne-am însingurat.
Iar te-ai închis în odaia ta
Lacrimi în ochi ai nu-i asa ?
Te întrebi sã mai fost mai singurã ca acum.
Tu de asemeni ai purta
Vinovãtia-n seama ta
Dar nici tu n-ai mai fost atât de singur ca acum
Cum ne topim de-acelasi dor
Cum fiecare-i temãtor
Cum poate fi mistuitor
Vina-i a noastr-a tuturor.
Rândul tãu încã n-a venit ...
|
|
